In plus

Sunt cam cel mai in varsta din grupul de persoane cu care ies. Simt ca am ajuns aici cu 2-3 ani intarziere. Nu prea e loc de mine aici. Vreau si eu ceva pentru mine. Discutiile lor de betivi ma obosesc. Acum 3 ani mai puteam sa pun un aproximativ egal intre consum de alcool si distractie dar acum imi vine sa plec in directia opusa. Dar, problema e ca nici singur nu e mai bine. Am ajuns ca romanul la vot, sa aleg din doua rele pe cel mai mic.

Capat de inceput de drum

De cand a inceput anul asta, 2009, mi-am propus sa incerc sa imi gasesc un drum al meu, sa merg mai departe spre ceva serios, sa intru in viata.Sa ma cac in politica asta, ca am ajuns exact ca in vorba aia :"ce cauti  mai tare aia nu gasesti".

In februarie se incheie "anul" inceput sub semnul cautarii si gasirii locului in lume. An in care de la inceput pana la sfarsit totul mi-a mers rau. Pe plan personal-emotional a fost un remember a unor filme vazute de cateva ori. Pe plan profesional nu am dobandit nimic, nu am facut bani, ba din contra, am sa sfarsesc prin a cheltui si ce am pus deoparte muncind ca un sclav in afara. Mai am de stat 3 luni in tara asta dupa care revin in Romania. Sunt prins intr-un joc vicios din care nu pot sa ies pana nu se termina si merge intr-o singura directie pentru mine, in minus.

Ma simt umilit pentru ca am incercat mai mult si vad ca nu pot,.Un lucru bine facut se incepe cu inceputul si se duce pana la capat. Nu pot sa sari asa in trenul care merge si sa nu patesti nimic. Izbavirea si salvarea nu poate fi acceasi pentru toti.

Am sa ma intorc la jumatea lui februarie.Am sa ma simt ca  ultimul om , cu capul plecat si descult si umilit.Imi vine sa omor pe cineva cand ma gandesc la anii irositi pentru o "educatie"  de ultimul cacat, la care sunt si eu complice, dar pentru care altcineva a stat si a muncit in frig sa ma sustina cu toata dragostea.

Am sa ma razbun si am sa rasplatesc.

Cu masca sau fara?

Am iesit in oras la celebrarea Halloween-ului. Nu in Bucuresti ci in una din capitalele vestice ale Europei. Pe strazi inguste, inconjurat de baruri in toate partile, majoritatea erau vampiri si diavoli. Negru e facil. E cel mai usor sa te indrepti spre intuneric.

Sarbatoarea asta nu inseamna nimic pentru cei de aici. E ca si in Romania, o afacere, pentru producatori si vanzatori de entertainment, un motiv pentru inca o petrecere, inca o promotie. Si noi asa de usor acceptam sa ne lasam condusi, sa ne vindem identitatea celebrand valorile altora si uitand de ale noastre.

In fond, care valori? Pentru America, Halloween inseamna :

• daca esti familie cu copii ii duci in cartie la cerut bomboane(o initiativa palida fata de ce inseamna mersul cu uratul sau colinda la noi);
• daca nu esti, atunci e pretext sa rebufnesti : domnisoarele se imbraca mai toate in curve fara sa spuna lumea ca sunt, si barbatii beau fara masura si se comporta ca niste idioti fara sa fie identificati cu asta... 

Ca doar, trebuie sarbatorita aceasta sarbatoate pagana in care se intersecteaza lumina cu intunericul, iadul cu raiul, lumea noastra cu cea de dincolo. Spuneti-mi voi unde este un Halloween plin de ingeri.

Cum m-am hotarat sa plec din tara?

La momentul respectiv a fost o moda. Sa plecam in afara. Ponisem cu prieteni, dar am ajuns singur la capat.E bine, ne asteapta ceva acolo. Si aparent,asa a fost, in alea 4 luni plecate,dupa o vreme,  m-a asteptat saptamanal un cec in valoare egala cu salariile parintilor mei pe o luna. Imi parea ceva atunci, acum 3 ani. Insemna nimic.De pe munca mea altii facea mult mai mult.Dar asa e sa lucrezi la patron.

Am plecat la fel cum un prieten de-al meu a plecat in armata. Hai, e fun, sa vezi ce tare o sa fie....si a inceput razboiul in Irak si a ajuns pe front.Singurul lucru tare era ca a fost tare greu sa scape cu viata.

Ma asteptam sa patesc din partea strainatatii ce a patit el cu armata, in loc de fun sa fie hell.Dar am nimerit bine.

Daca as fi simtit ca "aici vreu sa imi traiesc restul vietii", nici nu mi-as fi pus intrebarea "raman sau nu?". Dar nu am simtit. Si banii nu pot tine locul multor lucruri.

Pentru ce suntem facuti?

Mi-am dorit sa intalnesc in viata un domeniu care sa fie ce imi doresc. E stupid sa pui intrebare: dar ce iti doresti? Cum sa raspunzi daca nu ai gasit drumul.

Umblam prin viata pana gasim ceva cu care sa rezonam, care sa il putem face pentru ca este pentru noi. La fel cum unii studenti dau de o disciplina la care colegii lor nu se pricep dar ei sunt buni pentru ca sunt ei, fara efort suplimentar. E bine sa urmezi o asemenea cale daca o gasesti.

Nu trebuie sa muncesti ca sa faci bani, trebuie sa faci ceva ce este pentru tine, sa te simti implinit de asta si sa
faci si ceva bani intre timp. In lumea asta, cei mai multi care au bani, nu au pentru ca au ponit de la ideea voi munci la greu", ci au gasit acel lucru care este al lor, pentru care au fost inzestrati de la natura cu abilitati superioare celorlalti indivizi care incercau sa faca acelasi lucru.

Am studiat in mai multe domenii ultimii 4 ani. O singura data am intalnit asa ceva in calea mea, am fost mai bun decat restul pentru ca intelegeam fara efort, pentru ca ce invatam era pentru mine. Am sa ma intorc pe drumul asta din toamna viitoare, sper.

Ce ar trebui sa alegi sa faci?

           Tin minte ca in facultate toti se gandeau ce teme de licenta sa isi aleaga si erau pierduti total, se cramponau in "profu asta e asa, asta asa". Cea mai buna idee e sa te uiti pe lista si sa cauti ceva despre care ai citi, invata cu interes. Eu asa am facut, dar nu m-am tinut de treaba.

           In anul 2 un prieten ne spunea despre cum ar trebui sa abordam viitorul. Am ajuns la ce spunea el. Gaseste acel lucru care iti place sa il faci, nu incerca sa iti construiesti un viitor lucrand ceva care iti displace. Bine, in viata de cele mai mult ori lucrurile nu ne sunt pe plac, dar ma refer la situatii de ganul:

• daca urasti ideea de a lucra intr-o banca si nu vrei sa ajungi la banca,  atunci de ce naiba esti la finante-banci?
• daca nu iti place informatica si nu vrei sa stai singur in fata calculatorului tastant urmatorii 30 ani atunci de ce incepi pe drumul asta?

            E plin de cazuri de astea in jurul meu. Raspunsul e siguranta pentru unii. Vreau sa stiu ca imi pot gasi un loc de munca. Dar din moment ce simti ca asta nu e pentru tine, tot timpul ai sa fii MERDIOCRU in ce faci.

Intr-o astfel de situatie sunt si eu, partial. Am facut un lucru, am trecut la altul, la care am de gand sa renunt din vara, pentru ca vad ca nu pot face mai mult. Ca sa plec, trebuie sa inchei. Am sa inchei.

Bilant

Vorbeam ieri la telefon cu un prieten din tara. La final, concluzia a fost ca de un an incoace am un ghinion fantastic.Oricine ma cunoaste probabil ar zice ca duc una din cele mai relaxate si fara griji vieti si ca totul imi merge din plin. Poate in comparatie cu cei din jurul meu, am "facut" bine pana acum.

Dar vreau sa evadez, sa imi stabilesc alt orizont de comparatie. In ultimul an am multe nereusite:

• o scoala de soferi neterminata;
• niste cursuri de franceza scumpe irosite;
• un an de masterat in care nu am acumulat decat experienta de viata care nu ma ajuta prea mult pentru ca este similara cu ce am trait pana acum;
• o vara in care nu am reusit sa fac banii pe care i-am vrut;
• si acum un zid de care ma izbesc si pe care am incercat sa-l ocolesc acum 4 ani. 

 Par nimicuri, dar imi stau pe suflet.Daca as face o lista cu succese ar fi de invidiat, dar in final, nu este cum cred altii ca este, ci cum simti tu ca este. Degeaba castigi ceva daca nu te simti castigator.