Sunt acasa

Sunt acasa de 2 saptamani. 

Mi-am rezolvat priblemele facute din cauza ca am fost plecat.

Totul e bine cand se termina cu bine. 

Sper sa reusesc sa fac pentru mine cate ceva semestrul asta. 

Trebuie sa fac diferenta.

Imi place

Imi plac reclamele cu "romanian clasic" de pe Realitatea.

Imi place clima semi-tropicala.

Imi place ciocolata ieftina.

Imi place sa ascult rock, cateodata.

Imi place sa dansez latino.

Imi place un joint bun, in zilele rele. 

Imi place cafeaua de dimineata, cu tigara Marlboro. 

Imi plac oamenii din jurul meu. 

Imi place focul de tabara, noaptea, la capatul pistei de alergat. 

Imi plac fetele de moment. 

Imi place prezenta de spirit. 

...

Viata printre straini

Mai am o luna de trait aici. Ploua toata ziua. Se opreste un pic si incepe iar. Cateodata e chiar si soare ca intr-o zi de primavara. Temperatura acum este de peste 10 grade in timpul zilei, noaptea nu coboara sub 5.

Lumea incepe sa se schimbe, vin altii in locul celor care au fost aici cu internship. E primul semn ca se termina tot. La fel cum in america venea ziua de 15 august si incepea scoala.

Am foarte multi cunoscuti. Mai multi decat unii localnici.Cunosc pe aproape toata lumea, ma salut cu toata lumea. Eu, o persoana putin sociabila. Dar tot timpul am facut impresie buna altor oameni si niciodata nu am fost "prins" intr-un grup de persoane, intr-o "bisericuta".

Tre sa plec.

An nou

Va urez un an nou fericit, de aici din afara Romaniei!

Ma intorc acasa in scurt timp. Aud ca lumea isi cauta de munca. Cum naiba sa gasesti de lucru cand in 2010 somajul este preconizat sa creasca pana la 10%? Si o alta mare problema este ca la joburi ajung sa aplice oameni cu o experienta superioara cerintelor postului, datorita faptului ca si-au pierdut joburile vechi, fapt care face foarte grea intrarea pe piata muncii pentru absolventi sau persoane cu experienta redusa. Inca o zi in ROmania!

Am aflat ca anul acesta va fi anul in care voi culege roadele muncii mele! Ma sperie ideea asta, mai ales ca perspectivele nu sunt deloc bune. Roadele ultimelor 5 luni ma vor trage in jos foarte tare si imi vor schimba viata.

Tot aud, anul asta imi voi schimba viata, voi fi altfel, voi face asa, sau asa. Ce naiba?

Ganduri de decembrie

E primul an in care "mosul" nu vine.

E primul an in care nu am un brad de craciun

Nu am planuri pentru revelion, ca in fiecare an de pana acum. Desi, o prietena m-a invitat sa merg cu ea la o petrecere organizata intr-un apartament, la un tip pe care nu-l stiu. Probabil am sa ma duc.

Ies in oras de vreo saptamana si stau pana dimineata. E un fel de "râd ca să nu plâng".

Am sa încep să scriu cu diacritice. Sunt curios dacă le afișează bine.

Ianuarie va fi singurătatea în persoana și februarie culmea eșecului, sau a umilinței.

Martie sper să fie un nou drum, cu noroc.

Am fost și am votat. Nici nu am avut din ce alege.

Craciunul se anunță fără zăpadă și între patru pereți. Un grătar va mai înveseli atmosfera.

Am nevoie de o victorie măruntă.

Cine fuge după mai mulți iepuri nu prinde nici unul.

In plus

Sunt cam cel mai in varsta din grupul de persoane cu care ies. Simt ca am ajuns aici cu 2-3 ani intarziere. Nu prea e loc de mine aici. Vreau si eu ceva pentru mine. Discutiile lor de betivi ma obosesc. Acum 3 ani mai puteam sa pun un aproximativ egal intre consum de alcool si distractie dar acum imi vine sa plec in directia opusa. Dar, problema e ca nici singur nu e mai bine. Am ajuns ca romanul la vot, sa aleg din doua rele pe cel mai mic.

Capat de inceput de drum

De cand a inceput anul asta, 2009, mi-am propus sa incerc sa imi gasesc un drum al meu, sa merg mai departe spre ceva serios, sa intru in viata.Sa ma cac in politica asta, ca am ajuns exact ca in vorba aia :"ce cauti  mai tare aia nu gasesti".

In februarie se incheie "anul" inceput sub semnul cautarii si gasirii locului in lume. An in care de la inceput pana la sfarsit totul mi-a mers rau. Pe plan personal-emotional a fost un remember a unor filme vazute de cateva ori. Pe plan profesional nu am dobandit nimic, nu am facut bani, ba din contra, am sa sfarsesc prin a cheltui si ce am pus deoparte muncind ca un sclav in afara. Mai am de stat 3 luni in tara asta dupa care revin in Romania. Sunt prins intr-un joc vicios din care nu pot sa ies pana nu se termina si merge intr-o singura directie pentru mine, in minus.

Ma simt umilit pentru ca am incercat mai mult si vad ca nu pot,.Un lucru bine facut se incepe cu inceputul si se duce pana la capat. Nu pot sa sari asa in trenul care merge si sa nu patesti nimic. Izbavirea si salvarea nu poate fi acceasi pentru toti.

Am sa ma intorc la jumatea lui februarie.Am sa ma simt ca  ultimul om , cu capul plecat si descult si umilit.Imi vine sa omor pe cineva cand ma gandesc la anii irositi pentru o "educatie"  de ultimul cacat, la care sunt si eu complice, dar pentru care altcineva a stat si a muncit in frig sa ma sustina cu toata dragostea.

Am sa ma razbun si am sa rasplatesc.

Cu masca sau fara?

Am iesit in oras la celebrarea Halloween-ului. Nu in Bucuresti ci in una din capitalele vestice ale Europei. Pe strazi inguste, inconjurat de baruri in toate partile, majoritatea erau vampiri si diavoli. Negru e facil. E cel mai usor sa te indrepti spre intuneric.

Sarbatoarea asta nu inseamna nimic pentru cei de aici. E ca si in Romania, o afacere, pentru producatori si vanzatori de entertainment, un motiv pentru inca o petrecere, inca o promotie. Si noi asa de usor acceptam sa ne lasam condusi, sa ne vindem identitatea celebrand valorile altora si uitand de ale noastre.

In fond, care valori? Pentru America, Halloween inseamna :

• daca esti familie cu copii ii duci in cartie la cerut bomboane(o initiativa palida fata de ce inseamna mersul cu uratul sau colinda la noi);
• daca nu esti, atunci e pretext sa rebufnesti : domnisoarele se imbraca mai toate in curve fara sa spuna lumea ca sunt, si barbatii beau fara masura si se comporta ca niste idioti fara sa fie identificati cu asta... 

Ca doar, trebuie sarbatorita aceasta sarbatoate pagana in care se intersecteaza lumina cu intunericul, iadul cu raiul, lumea noastra cu cea de dincolo. Spuneti-mi voi unde este un Halloween plin de ingeri.

Cum m-am hotarat sa plec din tara?

La momentul respectiv a fost o moda. Sa plecam in afara. Ponisem cu prieteni, dar am ajuns singur la capat.E bine, ne asteapta ceva acolo. Si aparent,asa a fost, in alea 4 luni plecate,dupa o vreme,  m-a asteptat saptamanal un cec in valoare egala cu salariile parintilor mei pe o luna. Imi parea ceva atunci, acum 3 ani. Insemna nimic.De pe munca mea altii facea mult mai mult.Dar asa e sa lucrezi la patron.

Am plecat la fel cum un prieten de-al meu a plecat in armata. Hai, e fun, sa vezi ce tare o sa fie....si a inceput razboiul in Irak si a ajuns pe front.Singurul lucru tare era ca a fost tare greu sa scape cu viata.

Ma asteptam sa patesc din partea strainatatii ce a patit el cu armata, in loc de fun sa fie hell.Dar am nimerit bine.

Daca as fi simtit ca "aici vreu sa imi traiesc restul vietii", nici nu mi-as fi pus intrebarea "raman sau nu?". Dar nu am simtit. Si banii nu pot tine locul multor lucruri.

Pentru ce suntem facuti?

Mi-am dorit sa intalnesc in viata un domeniu care sa fie ce imi doresc. E stupid sa pui intrebare: dar ce iti doresti? Cum sa raspunzi daca nu ai gasit drumul.

Umblam prin viata pana gasim ceva cu care sa rezonam, care sa il putem face pentru ca este pentru noi. La fel cum unii studenti dau de o disciplina la care colegii lor nu se pricep dar ei sunt buni pentru ca sunt ei, fara efort suplimentar. E bine sa urmezi o asemenea cale daca o gasesti.

Nu trebuie sa muncesti ca sa faci bani, trebuie sa faci ceva ce este pentru tine, sa te simti implinit de asta si sa
faci si ceva bani intre timp. In lumea asta, cei mai multi care au bani, nu au pentru ca au ponit de la ideea voi munci la greu", ci au gasit acel lucru care este al lor, pentru care au fost inzestrati de la natura cu abilitati superioare celorlalti indivizi care incercau sa faca acelasi lucru.

Am studiat in mai multe domenii ultimii 4 ani. O singura data am intalnit asa ceva in calea mea, am fost mai bun decat restul pentru ca intelegeam fara efort, pentru ca ce invatam era pentru mine. Am sa ma intorc pe drumul asta din toamna viitoare, sper.